Innoirea sufletului, pasiune si neuroplasticitate

O conferinta deosebit de interesanta sustinuta de Diacon Lector Dr. Sorin Mihalache- dezbate probleme legate de obisnuinta, obiceiuri si cum acestea ne influenteaza creierul, mintea si sufletul.

Iata cateva pasaje din aceasta conferinta:
"Cu cat avem o pasiune fata de ceva sau fata de cineva, cu atat fiinta noastra se deschide si devine mai incapatoare in raport cu acel cineva sau acel ceva care ne locuieste si ne coloreaza si intipareste in noi proprietatile lui. Si cand iubim, suntem deschisi si ne umplem cu ceea ce iubim.Il iubim pe Hristos, ne umplem cu Hristos, iubim pacatele, ne umplem cu acestea."

"Ca sa se imprime, trebuie sa repet in fiecare zi, sa imi doresc sa practic in fiecare zi rugaciunea, postul, tacerea, jertfa de sine, blandetea, abandonul de sine pentru a lucra in interesul altora care au nevoie de mine, etc. Toate aceste lucruri care sunt virtuti si dau omului o anumita bucurie launtrica. Nu ne pot da aceasta dulceata, daca ele sunt practicate din cand in cand, ele trebuie facute in fiecare zi."- Bucuria launtrica vine din practicarea unor virtuti, asa cum tristetea urmeaza practicarii patimilor si pacatelor- cum ar fi bautura,fumatul, invidia, rautatea.

Este un mare adevar in cele spuse de distinsul Dl. Lector- virtutile trebuie practicate zilnic, negresit, pentru a putea sa devina o obisnuinta si sa aiba un efect asupra mintii noastre si sufletului.La fel si pasiunile, hobby-urile,trebuie sa faca parte din rutina zilnica pentru a deveni o obisnuinta si a schimba totodata sufletul si mintea noastra.

Cuvinte de incurajare de la Sfintii Parinti

”Să nu cazi cu duhul, suflete, să nu te necăjeşti, să nu rosteşti asupră-ţi judecată fără întoarcere din pricina mulţimii păcatelor, să nu atragi asu­pra ta focul, să nu grăieşti: „M-a lepădat de la fa­ţa Sa Domnul”. Nu plac lui Dumnezeu vorbe ca acestea. Oare cel care a căzut nu mai poate să se ridice? Oare cel ce s-a abătut nu mai poate să se întoarcă? Sau nu ai auzit ce fel este harul Tatălui faţă de fiul risipitor?

Nu te ruşina, deci, să te întorci, ci spune cu îndrăznire: „Mă duc la Tatăl meu!” Scoală-te şi mergi.

El te va primi şi nu te va dojeni, ci mai vârtos Se va bucura de întoarcerea ta. El te aşteaptă, numai să nu te ruşinezi şi să nu te ascunzi de faţa lui Dumnezeu, cum a făcut Adam.

Pentru tine S-a răstignit Hristos, şi acum te va lepăda? El ştie cine ne strâmtorează, ştie că nu avem alt ajutător, fără numai El.

Hristos ştie că omul este sărman. Nu te lăsa, deci, pradă deznădejdii şi nepăsării, ca unul care este gata de foc. Hristos nu Se mângâie aruncându-ne pe noi în foc; nu este agonisită pentru El să ne trimită la munci.”

Sursa: cuvântul-ortodox.ro