Acatiste in lupta cu depresia si anxietatea

 În lupta mea cu depresia și anxietatea am găsit câteva acatiste pe care și alții le-au citit și se spune că sunt de folos în astfel de afecțiuni. Acatistul Sfântului Efrem cel Nou, Acatistul Sfântului Gherasim și Acatistul Sfintei Xenia. Le-am citit ani de zile și am simțit că sfinții mă ocrotesc și îmi dau putere să merg mai departe. Am simțit că sfinții sunt alături de mine și nu mă vor lăsa. Sfântul Efrem îndeosebi este  un sfânt care ajută pe cei ce sunt în depresie  sau au alte boli psihice sau chiar adicții. Desigur că sunt vitale tratamentele medicamentoase și terapia dar aici povestesc despre ceea ce ajuta și din punct de vedere spiritual. Pentru că nu suntem doar trup ci și suflet și sufletul are și el nevoie de hrană când inima este împovărată de tristețe și răni nevindecate. Mai este un acatist deosebit- Acatistul Sfintei Olga Michael din Alaska, ce ajuta pe cei care au fost abuzați. Din relatările despre această Sfântă se pare că au fost ajutați oameni care au suferit traume puternice. Desigur, repet, acesta in paralel cu terapia și după caz, cu medicamente.

Mi-e dor de Tine Doamne

 Mi-e dor de tine Doamne. Așa cum scria Sfântul Siluan Athonitul, sufletul meu tânjește după Tine. Ce poate să potolească acest dor fără sfârșit? Nimic decât Prezența Ta Vie și curată în inima mea, izvorâtă din rugăciunea neîncetată. Și dacă aș avea totul dar nu Te am pe Tine nu am nimic și sunt cel mai sărac om de pe pământ. Aș vrea să simt mereu prezența Ta în sufletul meu și să nu se sfârșească niciodată revărsarea de iubire și recunoștință pe care o simte sufletul care se apropie de Tine. Mi-e dor să fiu mereu în fiecare clipă mai aproape de Tine și de Maica Domnului și de Sfinți. Doar rugăciunea îmi astâmpără acest dor neostoit. Mă simt descurajată când Harul Duhului Sfânt se îndepărtează de la mine din cauza nevredniciei mele și a patimilor mele. Dar nu trebuie să cad în deznădejde. Nu putem privi soarele direct, mai sunt nori pe cerul sufletului. Suntem prunci încă și nu putem gusta deplin din neîncetata viețuire cu Dumnezeu. Trebuie să am răbdare să te caut în continuare și să nu mă opresc până ce nu te vei sălășlui pururea în inima mea obosită. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh Amin.

La Mănăstirea Rarău

Astăzi am mers la Mănăstirea Rarău. Ce loc binecuvântat de Dumnezeu cu natură minunată și cu două biserici frumoase. Icoana Maicii Domnului de la Rarău este făcătoare de minuni. Am simțit un har deosebit când m-am apropiat de ea. Parcă ai impresia că îți zâmbesc atât Maica Domnului cât și Pruncul Iisus și îți șoptesc că totul va fi bine. Deși aveam o stare grea din cauza multor gânduri rele care mi-au venit în minte toată ziua totuși am simțit harul icoanei și o mângâiere cerească.  Mi-a fost mai greu astăzi să mă concentrez mereu la rugăciunea inimii din cauza ispitelor sub forma gândurilor rele. Dar cel care începe această lucrare a rostirii permanente a numelui Domnului Iisus Hristos trebuie să se aștepte și la ispite. Pentru că aceasta rugăciune este după cum spun Sfinții Părinți cea mai puternică rugăciune și armă împotriva vrăjmașilor nevăzuți, diavolii, vor apărea și ispite în vremea când ne apucăm de această lucrare. Însă Domnul așa cum îngăduie ispitele ne va da și biruință asupra lor dacă ne rugăm cu încredere deplină și răbdare. După cum spun și Scripturile ”cădea-vor dinspre latura ta o mie și zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia.” Dumnezeu ne apără și ne păzește neîncetat. Slava Tatălui și Fiului și Sfântului Duh Amin.

Bucuria

 ”Bucurați-vă pururea. Rugați-vă neîncetat. Dați mulțumire pentru toate, căci aceasta este voia Lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi”. Iată cum încă din Biblie ni se arată că trebuie să ne rugăm neîncetat și aceasta ne va aduce bucurie. Într-adevăr rugăciunea este o sursă de mare mângâiere și bucurie pentru cel care se roagă și cheamă neîncetat  numele Domnului nostru Iisus Hristos sau numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Putem să rostim aceasta rugăciune ”Doamne Iisuse Hristoase miluiește-mă” când ne trezim, când facem anumite treburi fizice, pe drum spre serviciu sau chiar la muncă atunci când avem câteva clipe de răgaz. Nimic nu ne împiedică să îl căutăm pe Domnul și să vrem să fim alături de el simțindu-i Prezența decât grijile vieții și deșertăciunea lucrurilor pământești. Însă cu stăruință și bunăvoință putem sa avem lucrarea rugăciunii inimii chiar dacă suntem mireni. Nu e nevoie să mergem la o mănăstire sau la pustie pentru a putea culege roadele binecuvântate ale rugăciunii inimii. Dacă o rostim neîncetat și cu trezvie și luare aminte și ne luptăm pe cât putem cu patimile noastre pentru a dobândi Harul Duhului Sfânt, Dumnezeu va vedea osteneala noastră și ne va dărui rugăciunea care va aduce pace și bucurie în inimile noastre obosite și deznădăjduite.

Pelerinul rus

Pelerinul rus este una din cele mai deosebite cărți despre rugăciunea inimii. În paginile ei regăsim povestea vieții unui pelerin anonim ce călătorește singur în cea mai mare parte a timpului prin diverse ținuturi ale Rusiei, sau uneori însoțit de alți pelerini. Acesta practică rugăciunea inimii. Citind pasaje din Filocalie  și întrebând duhovnici iscusiți despre această lucrare măreață și-a însușit ușor rugăciunea și a ajuns să spună rugăciunea din inimă- scopul final al lucrării. Deși a trecut prin momente de cumpănă- a fost bătut, jefuit , a fost bolnav, le-a răbdat pe toate cu dragoste pentru Mântuitorul și cu ajutorul rugăciunii inimii care îi aducea o mare mângâiere sufletească. Mă rog la Dumnezeu ca într-o bună zi să dobândesc și eu rugăciunea din inimă și să simt dulceața care izvorăște din deasa repetare a numelui preasfânt al Domnului nostru Iisus Hristos. 

Natura si rugăciunea Lui Iisus

 

Înainte să încep să rostesc rugăciunea lui Iisus, natura îmi era indiferentă. Puteam să văd cele mai frumoase flori, cei mai maiestuoși copaci și să nu simt nimic. De când am început lucrarea rugăciunii inimii lucrurile s-au schimbat puțit câte puțin. Am reușit să văd albastrul cerului așa cum este el pur curat frumos. Am reușit să mă uit la copaci și la flori și să văd că toate reflectă Slava Lui Dumnezeu și frumusețea Sa infinită. Toate parcă sunt o abundență de dragoste din partea Creatorului față de făpturile sale. Toate glăsuiesc despre Iubirea Sa nemărginită. Acestea sunt primele semne că rugăciunea Lui Iisus a început să îmi schimbe inima deznădăjduită și indiferentă. Ce bine era dacă o aflam mai demult. Câte zile și nopți nu aș fi fost mai liniștită, mai bună și mai recunoscătoare. Dar îi mulțumesc Lui Dumnezeu că s-a milostivit de mine și acum și mă învață să fac pași mici de prunc pe calea rugăciunii lăuntrice. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh Amin.

Arta de a nu face (aproape) nimic

 Suntem atât de asaltați de stimuli din toate părțile, iar atenția noastră este solicitată în permanență de aplicațiile de pe telefon, de notificări și de mesajele pe care le primim, încât nu este de mirare că uneori ajungem să ne simțim epuizați sau copleșiți.

Există însă și o artă a retragerii din acest zgomot, pe care încerc să o practic din când în când. Arta de a nu face (aproape) nimic.

În acele momente pun doar o muzică religioasă în surdină și rostesc în gând rugăciuni. Cel mai adesea spun Rugăciunea Inimii dar uneori și alte rugăciuni. Minutele acestea, uneori chiar o oră sau două, mă ajută să mă deconectez de agitația lumii și simt că sufletul meu se odihnește.

La început nu este ușor. Simți impulsul de a verifica telefonul, de a răspunde la un mesaj sau de a face ceva. Așa ne-am obișnuit. Dar încet-încet, pacea începe să ia locul nerăbdări și al nevoii de a fi permanent ocupați. Încerc să îmi adun mintea și să mă concentrez asupra cuvintelor rugăciunii.

Pentru mine, acesta este un ritual de liniștire pe care îl recomandă și Sfinții Părinți- să ne retragem în cămara inimii și să rostim rugăciunea Lui Iisus sau rugăciuni de pace. Simt cum liniștea ia locul neliniștii, cum sufletul capătă putere și cum, măcar pentru o vreme, mă desprind de agitația lumii și mă apropii mai mult de Dumnezeu.

Cred că această apropiere este atât de importantă pentru sufletul nostru, care este însetat de sens, pace și bucurie.