Mi-a trebuit mult timp să învăț să mă iubesc și accept ala cum sunt. Din cauza unor traume din copilărie și a perfecționismului pe care l-am dezvoltat în adolescență, când m-am îmbolnăvit de depresie totul s-a dărâmat ca un șir de piese dintr-un joc de domino. Mi-am pierdut stima de sine și încrederea, nu am putut accepta boala și m-am simțit inferioară celorlalți oameni. Prin mulți ani de terapie și prin credința în Dumnezeu am început să-mi schimb perspectiva asupra mea și a bolii. În primul rând am înțeles că eu nu sunt boala mea. Boala mea face parte din mine dar nu mă definește. Mă definesc valorile mele, credința mea, faptele bune și de ce nu și defectele. Dar nu boala. A avea depresie este privit de mulți din ziua de azi ca o stigmă. Depresia este o afecțiune ca orice altă afecțiune fizică sau psihică ce îți schimbă voința și motivația, starea de spirit și perspectiva asupra lumii. Dar nu este ceva de care să îți fie rușine sau să te facă să te simți inferior celorlalți. Suntem cu toții copiii Lui Dumnezeu iubiți de El și așa cum spunea o doamnă dragă mie, pentru Dumnezeu fiecare om e cel mai important om. Valoarea noastră nu se reduce la o boală fie ca e depresie, diabet, cancer sau o dizabilitate de orice natură. Valoarea noastră este dată de faptul că suntem toți oameni creați după Chipul și Asemănarea Lui Dumnezeu, copiii Lui iubiți cu o iubire veșnică. Și pe lângă boala pe care o avem sunt nenumărate alte calități, virtuți care ne dau o valoare unică. Așa că dacă suferi de depresie să știi că ești la fel de demn de o viață frumoasă și de iubire precum orice altă persoană despre acest Pământ. Și învață să te iubești și accepți așa cum ești, pentru că asta poate fi o parte importantă care va ajuta la procesul de vindecare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu