Rugaciunea si tristetea

 Atunci când deja ești trist, rugăciunea s-ar putea să nu fie un prilej de bucurie instantanee. Dar poate fi o ocazie să simți pace în suflet. O oază de liniște în mijlocul furtunii de gânduri negative. Un moment de conectare cu Dumnezeu în care simți că nu mai ești singur. Bucuria se accesează mai greu când ai depresie. Pentru că așa funcționează depresia. Dar nu ne poate opri să simțim căldura sufletească izvorâtă dintr-o rugăciune spusă din inimă. Mulți sfinți chiar au trecut prin perioade de uscăciune sufletească, sau în termeni religioși de akedie, în care nu mai simțeau Harul Duhului Sfânt și darurile Acestuia- Bucuria în special. De exemplu Sfântul Siluan Athonitul, care vorbește despre experiența lui în cartea ”Între iadul deznădejdii și iadul smereniei”. Dar a perseverat în rugăciune. Bucuria duhovnicească este un dar de la Dumnezeu și prin stăruința în rugăciune poate fi primit. Am trecut prin multe perioade în care nu simțeam nimic la rugăciune și aproape că vroiam să renunț. Dar cum rugăciunea este salvarea mea în clipele de deznădejde, nu am putut să o las. Am continuat să spun uneori mecanic , în special rugăciunea inimii. Până la urmă am ajuns să am momente de bucurie chiar și în ciuda depresiei care mă însoțea zi de zi. Rugăciunea este o ancoră care ne dă putere și ne dă curaj, ne curăță de patimi și ne dă aripi. Ne apropie de Cer și de bucuria simțirii Lui Hristos în inima noastră.